19. Film.Punct.PROPUNERE • 22.V.2010
Film.Punct.PROPUNERE • 22.V.2010:
+———————————————————————–|———————————————————————–+
FLAGS OF OUR FATHERS
TITLU ROMÂNESC: Steaguri pline de glorie
GEN: Război, Istoric, Dramă, Acţiune
LIMBĂ: Engleză
REGIE: Clint Eastwood
SCENARIU: William Broyles Jr. şi Paul Haggis (scenariu); James Bradley şi Ron Powers (cartea)
DISTRIBUŢIE: Ryan Phillippe, Jesse Bradford, Adam Beach, John Benjamin Hickey, John Slattery, Barry Pepper, Jamie Bell, Paul Walker, Robert Patrick, Neal McDonough, Melanie Lynskey
PREMII: Oscars 2007 [Nominalizare]: Cel mai bun montaj de sunet; Cel mai bun mixaj de sunet.
Golden Globes 2007 [Nominalizare]: Cel mai bun regizor.
Satellite Awards 2006 [Câştigător]: Cel mai bun design de producţie & Cea mai bună direţie scenică; Cea mai bună imagine; Cel mai bun regizor.
DESCRIERE: Pe parcursul carierei sale, Clint Eastwood a realizat multe filme despre violenţă (fără să o celebreze), filme care sunt complicate, nu sunt pur şi simplu critice ori tendenţioase, şi care vorbesc despre modul în care violenţa este, în acest caz, o realitate a vieţii, şi uneori chiar necesară, dar care îi afectează pe oameni, are multe consecinţe care nu pot fi simplificate şi nu pot fi controlate. Proiectul Iwo Jima este alcătuit din două filme care tratează lupta de la Iwo Jima, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, văzută din perspectiva americanilor, în “Flags of Our Fathers” şi din cea a japonezilor, în mult mai subtilul “Letters from Iwo Jima”.
“Flags of Our Fathers” este un film ambiţios şi complex despre bătălia de la Iwo Jima şi urmările acesteia. “Flags of Our Fathers” vorbeşte despre diferenţa dintre modul în care războiul este experientat pe câmpul de luptă şi modul în care este perceput de oricine altcineva: public, guvern, mass-media, oameni care nu au participat în mod direct la luptă. Pe de o parte avem imaginea – în acest caz, fotografia celebră a unui grup de puşcaşi marini înălţând steagul american la Iwo Jima -, iar pe de altă parte avem realitatea – sânge, moarte, frică, confuzie -. Prinşi la mijloc sunt trei tineri care au fost prezenţi în acea fotografie celebră, şi care, odată ajunşi acasă, au misiunea de a vinde Obligaţiuni de Război. “Flags of Our Fathers” reuşeşte să fie oportun şi contemplativ, fără a fi prea evident sau didactic. “Flight of Our Fathers” este o meditaţie despre ce înseamnă să fii erou, sau mai bine zis să nu fii. Imaginile sunt extrem de violente, viscerale, iar efectele speciale digitale redau amplitudinea invaziei şi bătăliilor. Filmul foloseşte flashback-ul şi părerile supravieţuitorilor care recompun povestea.
În februarie 1945, deşi pe frontul din Europa victoria era iminentă, pe frontul din Pacific, tragedia armată atingea punctul culminant. Una dintre luptele cruciale ale războiului, şi probabil cea mai sângeroasă, se dădea pentru insula Iwo Jima, şi a culminat cu ceea ce avea să devină una dintre cele mai reprezentative imagini din istorie: şase puşcaşi marini înălţând steagul american pe muntele Suribachi. Inspirata fotografie a acelui moment a devenit un simbol al victoriei pentru o naţiune obosită de război şi i-a transformat instantaneu în eroi pe cei şase soldaţi de la baza steagului, trei dintre ei murind la scurt timp după. Însă supravieţuitorii nu au fost interesaţi să devină simboluri şi nu s-au considerat niciodată eroi; au dorit să rămână pe front să lupte alături de camarazii lor. “Flags of Our Fathers” este bazat pe cartea scrisă de James Bradley, fiul unuia dintre cei şase, împreună cu Ron Powers.
TRAILER:
MAI MULTE INFORMAŢII: IMDb.com ![british flag [15x10]](http://punctulcentral.org/wp-content/uploads/2009/11/british-flag-15x10.JPG "british flag [15x10]"){kind=small}
| CineMagia.ro 
| CinemaRx.ro
SITE OFICIAL: Flags of Our Fathers
+———————————————————————–||———————————————————————+
LETTERS FROM IWO JIMA
TITLU ROMÂNESC: Scrisori din Iwo Jima
GEN: Război, Istoric, Dramă, Acţiune
LIMBĂ: Engleză, Japoneză
REGIE: Clint Eastwood
SCENARIU: Iris Yamashita (scenariul); Iris Yamashita & Paul Haggis (povestea); Tadamichi Kuribayashi (cartea “Picture Letters from Commander in Chief”) şi Tsuyoko Yoshido (editorul cărţii “Picture Letters from Commander in Chief”)
DISTRIBUŢIE: Ken Watanabe, Kazunari Ninomiya, Tsuyoshi Ihara, Ryo Kase, Shido Nakamura, Hiroshi Watanabe, Nae, Nobumasa Sakagami, Luke Eberl, Jeremy Glazer, Akiko Shima
PREMII: Oscars 2007 [Câştigător]: Cel mai bun montaj de sunet;
Oscars 2007 [Nominalizare]: Cea mai bună regie; Cel mai bun film; cel mai bun scenariu original.
Golden Globes 2007 [Câştigător]: Cel mai bun film vorbit într-o limbă străină;
Golden Globes 2007 [Nominalizare]: Cel mi bun regizor.
DESCRIERE: “Flags of Our Fathers” şi “Letters from Iwo Jima” reprezintă două din cel mai bune filme de război făcute vreodată. În februarie 1945 armatele americane şi japoneze s-au întâlnit pe insula Iwo Jima (o mică insulă vulcanică din Pacific, cu o suprafaţă însumând 21 km pătraţi). Zeci de ani mai târziu, pământul a scos la iveală sute de scrisori, marturii ale oamenilor care au luptat şi ale viteazului general care i-a condus, Tadamichi Kuribayashi. Filmul pune în valoare tactica fără precedent a generalului Kuribayashi care reuşeşte să transforme ceea ce se preconiza a fi o înfrângere rapidă şi sângeroasă, în 40 de zile de luptă eroică. În acest proiect amplu şi fără precedent, regizorul ne prezintă bătălia de la Iwo Jima, implicit războiul din Pacific, ca pe o încleştare între două armate şi două culturi.
“Letters from Iwo Jima” spune povestea uneia dintre cele mai crâncene lupte a celui de-al Doilea Război Mondial, bătălia pentru insula Iwo Jima, de această dată prin ochii soldaţilor japonezi care şi-au organizat o defensivă bizară, săpând câteva mii de tunele şi cazemate prin peşterile vulcanice din care s-au apărat.
Anul 1945 începea cu previziunile clare ale victoriei forţelor aliate. Pentru închiderea războiului, Statele Unite plănuiau intrarea în Japonia printr-un punct strategic, mica insulă Iwo Jima păzită de trupele locotenent-generalului Tadamichi Kuribayashi. Bun cunoscător al Statelor Unite, Kuribayashi nu era foarte nerăbdător să dea piept cu armata americană, dar era capabil să-şi înţeleagă duşmanul mai bine decât oricare dintre superiorii săi, aşa că a fost lăsat să-şi construiască o strategie proprie. Avantajul tactic obţinut prin strategia sa a făcut ca japonezii să reziste cu mult mai mult timp decât şi-ar fi imaginat americanii, deşi erau în inferioritate numerică, cu arme mai puţine şi înfometaţi. 16 de zile de lupte continue, aproape 22000 de soldaţi morţi în tabăra niponă, şi 6821 în tabără americană. Câteva decenii mai târziu, sute de scrisori, care dau voce japonezilor seceraţi pe câmpul de luptă şi îl descriu pe extraordinarul general care i-a condus, sunt scoase la lumină din solul stâncos şi vin să vorbească despre nesfârşita cruzime şi inutilitate a războiului. Printre soldaţii din tabăra japoneză se număra şi Saigo, un sărman brutar care nu visa decât la ziua în care urma să-şi vadă fiica nou-născută. Alături de camarazii săi, el încerca din răsputeri să supravieţuiască asprului regim din armata japoneză şi perspectivei înfricoşătoare a bătăliei ce urma să aibă loc.
Regizorul foloseşte aceeaşi tehnică rafinată de povestitor ca şi în “Flags of Our Fathers”, iar filmul are o sensibilitate aparte şi o reală afecţiune pentru personajele sale. Aceasta nu este o dramă tranşantă de război, ci mai degrabă un portret atent al unui grup de oameni care au ştiut dinainte să ajungă la Iwo Jima că şederea lor acolo avea să fie definitivă. Filmul nu este nici pro SUA, nici pro Japonia, ci pro umanitate. Nu este atât de mult despre conflict, cât este despre efectele acestui conflict asupra acestor familişti care visau să se întoarcă acasă, dar ştiau că nu aveau să mai părăsească niciodată insula în viaţă. “Flags of Our Fathers” şi “Letters from Iwo Jima” trebuie privite ca o capodoperă care ne prezintă ambele părţi ale unui conflict ingrozitor; e interesant să observi soldaţii japonezi realizând anumite adevăruri cu privire la cei americani, deoarece aveau şi ei propriile lor noţiuni preconcepute.
“Letters from Iwo Jima” merită urmărit. E un film frumos realizat, e uimitor şi precis şi, deşi nu vorbeşte despre însemnătatea războiului, ne reaminteşte că, pe timp de război, de multe ori, oamenii sunt nevoiţi să lupte pentru ţeluri şi idealuri care nu le aparţin.
TRAILER:
MAI MULTE INFORMAŢII: IMDb.com | CineMagia.ro | CinemaRx.ro
SITE OFICIAL: Letters from Iwo Jima
+———————————————————————-|||———————————————————————-+
WINDTALKERS
TITLU ROMÂNESC: Mesaje secrete
GEN: Război, Istoric, Acţiune
LIMBĂ: Engleză
REGIE: John Woo
SCENARIU: John Rice, Joe Batteer
DISTRIBUŢIE: Nicolas Cage, Adam Beach, Peter Stormare, Christian Slater, Mark Ruffalo, Noah Emmerich, Roger Willie, Frances O’Connor, Jason Isaacs
PREMII: World Stunt Awards 2003 [Câştigător]: Cea mai bună cascadorie în flăcări
DESCRIERE: Pe data de 8 decembrie 1941, Statele Unite au declarat război Japoniei. Pentru următorii câţiva ani, forţele americane au fost pe deplin angajate în luptele din Pacific, cucerind insulele una câte una, înaintând astfel către ţărmul Japoniei. În această campanie brutală, japonezii au fost mereu capabili să spargă transmisiile militare codate, încetinind dramatic avansarea trupelor americane. În 1942, câteva sute de americani Navajo au fost recrutaţi ca puşcaşi marini şi instruiţi să folosească un cod bazat pe limba lor. Soarta celui de-al Doilea Război Mondial a fost în bună măsură hotărâtă de prestaţia acestor transmisionişti navajo, ale căror mesaje trimise în limba lor, şi codificate au fost, pentru japonezi, imposibil de descifrat. Eroul principal al filmului este Joe Enders, un ofiţer de marină traumatizat, singurul supravieţuitor al unei misiuni dezastruoase. Acum, aflat din nou pe front, în Saipan, acesta are misunea de a-l proteja pe Ben Yahzee, un soldat navajo, deoarece orice vorbitor al acestei limbi este extrem de important. Misiunea sa este foarte clară: trebuie să îl păzească pe Ben, însă, dacă pericolul capturării lui este de neînlăturat, Joe este obligat să-l ucidă.
TRAILER:
MAI MULTE INFORMAŢII: IMDb.com | CineMagia.ro | CinemaRx.ro
SITE OFICIAL: Windtalkers
+———————————————————————VOTE——————————————————————+
- Letters from Iwo Jima (64%, 7 Voturi)
- Flags of Our Fathers (27%, 3 Voturi)
- Windtalkers (9%, 1 Voturi)
FLAGS OF OUR FATHERS:
Eastwood’s two-film project is one of the most visionary of all efforts to depict the reality and meaning of battle. “Flags of Our Fathers” is an examination of various forms of propaganda, codes of honor, and nationalistic symbolism that are among the primary weapons in any war.
Those who were hailed as the Iwo Jima heroes were indeed heroes (the battle resulted in 29 Medals of Honor), but in the film they tend to be unresponsive to such praise; they cannot forget the dead friends left behind. The intensity of the battle can scarcely be imagined. The Marines suffered one-third of all their World Two combat deaths on the tiny speck in the Pacific, and almost all the 22,000 entrenched Japanese died, some by their own hands.
Eastwood’s ambitious and enormously effective film has three aims: To recreate the hell of the Battle of Iwo Jima, to explore the truth and meaning of the famous photograph of the flag being raised over the island, and to record the aftermath in the lives of the survivors. He joined it with another film, “Letters from Iwo Jima,” about the Japanese experience; a garrison of defenders tunneled into the rock of the island to create fortified positions. It was clear to them that without air or sea support they would be defeated; their mission was to hold out as long as they could, and die.
Eastwood focuses particularly on the soldiers who will be involved in the flag raisings on the island’s Mount Suribachi. Yes, there were two, after the first flag was taken down and kept by a politician as a souvenir. The second flag raising was the one snapped by AP photographer Joe Rosenthal, whose photograph became arguably the most famous ever taken. And “snapped” is the correct word; he aimed his big Speed Graphic and clicked the shutter without framing or focusing, and obtained a perfectly-composed, iconic picture. His good luck is underlined because the camera required a plate change after every shot.
The men who raised the flag were hailed as heroes, but who precisely were they? No faces were visible. Nor were those who raised the first flag credited, because the official story was that there was only one event. The men themselves knew who they were, and were not, but no one really wanted to know the truth; three of them were later killed, and three others were brought home to headline a national tour to sell U. S. Bonds.
Stateside, they are given a press agent to manage their tour and be sure they say the right things and project the right image to raise desperately-needed money to fund the war. They raise some $26 million, not without personal conflict. Of the men, Bradley, a Navy corpsman, is the spokesman, repeating in city after city, “the heroes are the men we left behind.” Gagnon enjoys the fame and the attentions of a sexy girl friend determined to become his wife. And Hayes, a Pima Indian, revolts against the idea of being cheered and wants only to return to action. Of the three, Bradley is the one whose life inspired the best-selling book by his son James, who worked with Ron Powers. But the most complex and tragic is the American Indian Hayes, who America wanted to be a hero, but not an American; he is routinely addressed as “chief,” is refused service at a bar because he is not white, is condescended to by dignitaries. – ROGER EBERT
LETTERS FROM IWO JIMA:
For a fraction of a second at the very beginning of Clint Eastwood’s “Letters from Iwo Jima,” you may think that you are gazing overhead at a field of stars. In fact, you are looking straight down into the ground, at waves of black sand on the volcanic island where, over the course of five weeks in February and March, 1945, an invasion force of 100,000 Americans (two thirds of them U.S. Marines) fought 22,000 entrenched Japanese infantrymen. Only 1,083 Japanese survived the battle, while 6,821 Americans were killed and 20,000 wounded.
In both his films, Eastwood empathizes with the “expendable” soldier on the ground, the “poor bastard” who is only a pawn in a war conceived by generals and politicians, some of whom have never come anywhere near a battlefield or a combat zone. And Eastwood fully commits to a boots-on-the-ground POV: The raising of the American flag, presented as a routine, off-hand task to the soldiers in “Flags of Our Fathers” (and which would have remained that way if a photographer had not been present), is only glimpsed obliquely from afar by the Japanese in “Letters from Iwo Jima.” Life or death, heroism or folly: It all comes down to which side you’re on, and which piece of ground you’re occupying, at any given moment in the battle. – ROGER EBERT