28. Film.Punct.PROPUNERE • 01.IX.2010
Film.Punct.PROPUNERE • 01.IX.2010:
+———————————————————————–|———————————————————————–+
JUANA LA LOCA
TITLU ROMÂNESC: Juana, regina nebună
GEN: Istoric, Biografic, Dramă, Romance
LIMBĂ: Spaniolă
REGIE: Vicente Aranda
SCENARIU: Vicente Aranda & Antonio Larreta (scenariul); Manuel Tamayo y Baus (piesa de teatru “La locura de amor”)
DISTRIBUŢIE: Pilar López de Ayala, Daniele Liotti, Rosana Pastor, Giuliano Gemma, Roberto Álvarez, Eloy Azorín, Guillermo Toledo, Susi Sánchez, Chema de Miguel
PREMII: Goya Awards 2002 [Câştigător]: Cea mai bună actriţă în rol principal – Pilar López de Ayala; Cele mai bune costume; Cel mai bun machiaj;
Goya Awards 2002 [Nominalizare]: Cea mai bună actriţă în rol secundar – Rosana Pastor; Cel mai bun film; Cea mai bună imagine; Cea mai bună regie; Cel mai bun montaj; Cea mai bună coloană sonoră; Cel mai bun design de producţie; Cea mai bună producţie; Cel mai bun sunet.
DESCRIERE: “Juana la Loca” spune povestea Juanei de Castilia, fiica regelui Ferdinand şi a reginei Isabella (cuplul de monarhi care finanţaseră în 1492 expediţia lui Cristofor Columb în Lumea Nouă). În august 1496, Juana de Castilla călătoreşte în Flandra, pentru a se căsători cu arhiducele Fernando de Austria, cunoscut sub numele de ”Frumosul”, fiul împăratului Maximiliano. Chiar dacă la început căsătoria a fost facută din raţiuni politice, ulterior ei descoperă o puternică atracţie reciprocă, iar dragostea şi pasiunea acestora uimeşte lumea. Împreună au şase copii, iar Juana ajunge să-şi iubească soţul în mod obsesiv. În 1504 Juana devine regină, atunci când fratele şi sora ei mor. Împărţită între obligaţiile de suverană şi necazurile provocate de infidelitatea soţului ei, starea mentală a reginei se înrăutăţeşte. Soţul ei profită de această situaţie şi plănuieşte să o declare nebună şi să o închidă pe Juana într-o mănăstire, pentru a se proclama rege.
”Juana la Loca” îşi propune să prezinte un generos portret al pasiunii, într-o perioadă sensibilă a Spaniei sfârşitului de secol XV. ”Juana la Loca” e un film cu o aură radiantă de sofisticare vizuală.
TRAILER:
MAI MULTE INFORMAŢII: IMDb.com ![british flag [15x10]](http://punctulcentral.org/wp-content/uploads/2009/11/british-flag-15x10.JPG "british flag [15x10]"){kind=small}
| Cinemagia.ro ![romanian flag [14x10]](http://punctulcentral.org/wp-content/uploads/2009/11/romanian-flag-14x102.JPG "romanian flag [14x10]"){kind=small}
| CinemaRx.ro
+———————————————————————–||———————————————————————+
MARIE ANTOINETTE
TITLU ROMÂNESC: Maria Antoaneta
GEN: Istoric, Biografic, Dramă
LIMBĂ: Engleză
REGIE: Sofia Coppola
SCENARIU: Sofia Coppola
DISTRIBUŢIE: Kirsten Dunst, Jason Schwartzman, Judy Davis, Rip Torn, Rose Byrne, Asia Argento, Molly Shannon, Shirley Henderson, Danny Huston, Tom Hardy, Steve Coogan
PREMII: Oscars 2007 [Câştigător]: Cele mai bune costume – Milena Canonero.
BAFTAs 2007 [Nominalizare]: Cele mai bune costume; Cel mai bun machiaj; Cel mai bun design e producţie.
Cannes Film Festival 2006 [Câştigător]: Cinema Prize of the French National Education System – Sofia Coppola;
Cannes Film Festival 2006 [Nominalizare]: Palm d’Or – Sofia Coppola.
DESCRIERE: Câştigătoarea premiului Oscar, Sofia Coppola aduce pe marele ecran o proaspătă, electrizantă, modernă şi intimă interpretare a legendarei regine adolescente a Franţei, Maria Antoaneta. Filmul prezintă viaţa şi maturizarea acesteia, de la adolescentă şi mireasă tânără, la femeie şi mamă şi, în cele din urmă, regină a Franţei. Deşi ”Marie Antoinette” foloseşte ca referinţă biografia minunată realizată de către Antonia Fraser în 2001, întregul univers al filmului este prezentat prin ochii tinerei regine.
Promisă viitorului rege al Franţei, Ludovic al XVI-lea, naiva şi frumoasa Maria Antoaneta este aruncată în mijlocul opulentei curţi a regelui Franţei. Kirsten Dunst interpretează rolul tinerei prinţese a cărei soartă a devenit izvor de mit şi legendă. La numai 14 ani, este smulsă din casa părintească şi din grupul ei de prieteni şi trimisă în sofisticata şi decadenta curte de la Versailles, în strălucitorul palat de lângă Paris. Maria Antoaneta nu este decât un pion în această căsătorie aranjată, al carei unic scop este întărirea relaţiilor politice între două naţiuni. Însă Maria Antoaneta nu este deloc pregătită pentru a fi blajina regină pe care Franţa şi-o doreşte. În spatele toaletelor luxoase, ea este o tânără femeie speriată şi confuză, înconjurată de detractori răutacioşi, linguşitori nesinceri şi bârfe. Prinsă în capcană de convenţiile noului ei regim de viaţă, Maria Antoaneta trebuie să găsească o cale pentru a se integra în complexa şi înşelătoarea lume a Versailles-ului.
La şi-aşa marile ei probleme se adaugă şi indiferenţa noului ei soţ, Ludovic: mariajul rămâne neconsumat timp de uluitoarea perioadă de şapte ani. Bizarul viitor rege se dovedeşte a fi un dezastru ca iubit, pricinuind mari nelinişti (şi nesfârşite barfe) că Maria Antoaneta nu este în stare să dea naştere moştenitorului tronului Franţei.
Singură, fără călăuzire, şi rătăcită în această lume periculoasă, tânăra Maria Antoaneta se răzvrăteşte împotriva atmosferei izolate de la Versailles şi, de-a lungul vieţii, devine cea mai neînteleasă regină a Franţei. Copleşită, izolată şi deprimată, Maria Antoaneta caută refugiu şi alinare in luxul şi decadenţa aristocraţiei franceze – jocuri de noroc, excursii, baluri, petreceri, cumpărături extravagante -, trăind ca un star rock, şi reuşind să sfideze atât regalitatea cât şi poporul. Însă toate aceste indeletniciri îi aduc numeroase critici şi antipatii, pecetluindu-i în cele din urmă soarta.
Sofia Coppola a creat o tinerească şi contemporană peliculă despre o legendă a secolului XVIII (şi, probabil, personajul negativ favorit al istoriei), Maria Antoaneta. Indiferent dacă este idealizată datorită stilului impecabil sau transformată într-o figură malefică din cauza răcelii arătate supuşilor, părerile despre Maria Antoaneta au fost întotdeauna extreme. Adesea criticată, o personalitate dezbătută cu aprindere şi până la urmă o tânără femeie cu totul şi cu totul neînţeleasă, Maria Antoaneta apare în viziunea lui Coppola nu ca o prezenţă malefică şi nici ca un idol divin, ci ca o adolescentă derutată aruncată fără voia ei într-o societate decadentă şi ahtiată după scandal, aflată în pragul dezastrului.
TRAILER:
MAI MULTE INFORMAŢII: IMDb.com | Cinemagia.ro ![romanian flag [14x10]](http://punctulcentral.org/wp-content/uploads/2009/11/romanian-flag-14x101.JPG "romanian flag [14x10]"){kind=small}
| CinemaRx.ro
SITE OFICIAL: Marie Antoinette
+———————————————————————–|||———————————————————————+
THE YOUNG VICTORIA
TITLU ROMÂNESC: Tânăra Victoria
GEN: Istoric, Biografic, Dramă, Romance
LIMBĂ: Engleză
REGIE: Jean-Marc Vallée
SCENARIU: Julian Fellowes
DISTRIBUŢIE: Emily Blunt, Rupert Friend, Paul Bettany, Miranda Richardson, Jim Broadbent, Thomas Kretschmann, Mark Strong
PREMII: Oscars 2010 [Câştigător]: Cele mai bune costume – Sandy Powell;
Oscars 2010 [Nominalizare]: Cel mai bun machiaj – John Henry Gordon, Jenny Shircore; Cea mai bună scenografie – Patrice Vermette, Maggie Gray.
Golden Globes 2010 [Nominalizare]: Cea mai bună actriţă în rol principal dramatic – Emily Blunt.
BAFTAs 2010 [Câştigător]: Cele mai bune costume – Sandy Powell; Cel mai bun machiaj – John Henry Gordon, Jenny Shircore.
DESCRIERE: “The Young Victoria” este o dramă biografică interesantă şi ce infăţişează primii ani (destul de turbulenţi) de domnie ai Reginei Victoria a Marii Britanii, şi legendara ei legătură romantică (şi totodată mariajul acesteia) cu Prinţul Albert Coburg. Viaţa reginei Victoria, copilăria şi adolescenţa cu precădere, sunt reprezentate migălos şi aparte de către regizorul Jean-Marc Vallée într-un film frumos şi expresiv.
Încoronată regină în anul 1837, la doar 18 ani, Victoria şi-a dat seama că destinul ei este legat de cel al ţării pe care o reprezintă, dedicând-se cu toată inima şi cu toată energia îndeplinirii obligaţiilor de monarh. A condus până în 1901 unul dintre cele mai mari imperii văzute vreodată. A fost căsătorită cu Albert, marea sa iubire, între 1840 şi 1861, au avut împreună nouă copii şi, deşi a fost văduvă pentru următorii 40 de ani, cel puţin, spre deosebire de alţi monarhi, s-a căsătorit cu bărbatul pe care şi l-a dorit.
Tânăra Victoria, nepoată a regelui William şi moştenitoare a tronului Imperiului Britanic, trăieşte într-o lume izolată ermetic, nu are parte de nici un fel de independenţă, are întreaga viaţă aranjată. Regele Leopold al Belgiei speră să o căsătorească cu fiul său, Albert. Pe Albert nu-l încântă deloc ideea de a fi folosit pe post de pion, dar este atras de ceea ce află despre ea şi hotărăşte să o cunoască, descoperind pasiuni comune. În cele din urmă cei doi reuşesc să se cucerească reciproc, trăind o adevărată poveste de dragoste. Astfel, pentru o bună perioadă filmul devine un adevărat love story încântător, sensibil şi pasional. Totul pe fondul intrigilor politice specifice vieţii la Curte.
Pe parcurs aflăm că încăpăţânarea Victoriei în afacerile politice cât şi personale se dovedeşte a fi un atú, dar şi un mare dezavantaj. Îi pune în pericol atât căsnicia cât şi autoritatea. Ajutorul lui Albert e cel pe care ea îl acceptă, şi beneficiind de sfaturile mătuşii sale, văduva regelui, Victoria reuşeşte să găsească echilibru şi să devină una dintre cele mai mari şi longevive regine din istoria Marii Britanii, un adevărat simbol.
TRAILER:
MAI MULTE INFORMAŢII: IMDb.com | Cinemagia.ro | CinemaRx.ro
SITE OFICIAL: The Young Victoria (US) | The Young Victoria (UK)
+———————————————————————VOTE—————————————————————–+
- Marie Antoinette (5 Voturi)
- The Young Victoria (3 Voturi)
- Juana la Loca (1 Vot)
MARIE ANTOINETTE:
• No, the picture is not informative and detailed about the actual politics of the period. That is because we are entirely within Marie’s world. And it is contained within Versailles, which shuts out all external reality. It is a self-governing architectural island that shuts out politics, reality, poverty, society. Every criticism I have read of this film would alter is fragile magic and reduce its romantic and tragic poignancy to the level of an instructional film. It is not necessary to know anything about Marie Antoinette to enjoy this film. Coppola’s oblique and anachronistic point of view shifts the balance away from realism and into an act of empathy for a girl swept up by events that leave her without personal choices. – Roger Ebert
• Sofia Coppola a reuşit, cred, nu doar un film care încîntă, ci şi o meditaţie foarte inteligentă despre capcana Puterii. Faţă de “Lost in Translation”, filmul anterior al Sofiei Coppola, “Marie Antoinette” este o poveste mult mai curajoasă. (Alex. Leo Şerban)
• E adevărat, imaginile desprinse parcă dintr-o cutie cu bomboane fondante îţi ţin fiecare simţ treaz şi îţi vine să exclami la fiecare floare de iasomie care se deschide în vreo ceaşcă de ceai. Însă toate astea pentru că lumea e arătată aşa cum o percepe această adolescentă devenită din întâmplare regină de porţelan (întruchipată diafan de Kirsten Dunst) – cu libertăţile, deliciile şi nebunia ei. (Iulia David)
• Filmul nu se sprijină pe acţiune, dar spaţiile sale libere sunt ocupate de imaginea extrem de elegantă a lui Lance Acord, de scenografie şi costume, de coloana sonoră care amestecă extravagant, dar nu inoportun, Vivaldi cu New Order, The Cure şi Bow Wow Wow, de scenariul în ale cărui cute îşi fac loc şi apropouri deştepte, delicate la lumea de azi, cu gălăgia ei politică ori cu gălăgia show-biz-ului. “Marie Antoinette” e surprinsă în întreaga ei fragilitate, ca o vedetă fără voia ei, victimă a unui destin care ia mai mult decît oferă. (Iulia Blaga)
• Filmul este subiectiv – în sensul cel mai bun, al susţinerii asumate şi totale a unui punct de vedere foarte personal şi impecabil argumentat. Fiica lui Coppola are inspiraţia de-a porni cu armele artistului şi nu ale istoricului în evocarea acestei făpturi ingrat sacrificate de conjunctură.
Înainte de toate, Sofia Coppola (care s-a ferit sistematic de realizarea unei cronici stufoase a vieţii de curte) ştie să construiască nu un film de costume, ci stările nuanţate ale acestei femei-copil, desenându-i o aureolă de umanitate care îi dublează regalitatea. (Andreea Chiriac)
• Alura interpretei principale e cu siguranţă modernă (o detaşare graţioasă, uşor narcotizată) şi, cu atîtea muzici mişto defilînd pe soundtrack şi părînd destul de mîndre de sound-ul lor anacronic, e puţin probabil ca publicul tînăr să nu prindă ideea: ce cool trebuie să fi fost să fii adolescentă şi să ai la dispoziţie toată vistieria Franţei ca să-ţi satisfaci capriciile!
De la un punct încolo, “Marie Antoinette” arată şi sună ca reveria unei eleve pretenţioase care leagănă pe genunchi manualul de istorie deschis la capitolul despre eroina ei preferată, în timp ce ascultă muzica ei preferată. (Andrei Gorzo)
• Coppola trece imaginea controversatei Maria Antoaneta prin prisma unei viziuni moderne, total contrara filmelor de epoca, reusind sa o reinventeze atat pe aceasta cat si intreaga curte de la Versailles, din perspectiva unei culturi extrem de actuale. Costumele si decorurile au fost excelent prezentate. Pe alocuri filmul seamana si cu o parodie, un amalgam de costume, muzica noua, decoruri vechi, obiceiuri si comportamente din timpul prezent, la care se mai adauga si un final cam bizar. (filmetari.com)
• Tot filmul este o dezorientare roza, o imbatare ciocolatica de un dulce rozmarin, in care protagonistii principali sunt efectiv doi copii pusi fata in fata cu un destin care le cere mult prea devreme si mult prea repede o seriozitate nebinevenita. Sofia nu ezita sa incheie filmul inainte ca istoria sa-si intre in rolul principal sa o judece pentru viata ei excentrica, indecenta, pentru libertatile, trairile si nebuniile ei. (filmblog.ro)
• This yummy-looking, artfully personal historical fantasia, borne on currents of melancholy and languor and rocking out to a divine soundtrack of 1980s New Romantic pop music, is the work of a mature filmmaker who has identified and developed a new cinematic vocabulary to describe a new breed of post-postpostfeminist woman. And that contemporary creature is also of the artist’s own invention. Was she a flibbertigibbet, a casualty of gossip and mean press coverage, a Princess Diana before her time? Coppola’s stranded royal suggests that at heart, “Marie Antoinette” was just a simple girl who wanted to have fun, and got her head handed to her. (ew.com)
• The first words in Sofia Coppola’s “Marie Antoinette” suggest one of that film’s paradoxical themes: The pursuit of sensual delight is trivial compared with other undertakings — just as “the problem of leisure” is surely more of a privilege than a burden — but pleasure is also serious, one of the things that gives life its shape and meaning. “Marie Antoinette” is after all the story of the silly teenager who embodied a corrupt, absolutist state in its terminal decadence. To say that this movie is historically irresponsible or politically suspect is both to state the obvious and to miss the point. despite all the bodices and breeches, the horse-drawn coaches and elaborate perukes, “Marie Antoinette” is only masquerading as a costume drama. It would be overstating the case to call it a work of social criticism, but beneath its highly decorated surface is an examination, touched with melancholy as well as delight, of what it means to live in a world governed by rituals of acquisition and display. – A. O. Scott
THE YOUNG VICTORIA:
• This engaging approach is to show Victoria at the center of a mighty struggle that also involves her adolescent emotions.
We think of her as the formidable matron of official portraits. She was a girl once. She had teenage crushes. She resented authority. She hated being ordered about. She fell in love with a pen pal, the Victorian equivalent of an online romance. “The Young Victoria” is about those years. – Roger Ebert
• Favoritul meu la categoria costume. Care sunt singurul lucru remarcabil. În rest o poveste de amor lipsită de orice fel de fiori sau peripeţii între o proaspăt încornonată regină şi un prinţ. Ambii frumoşi şi anoşti. Ideal pentru mame, bunici şi mătuşi trecute de vîrsta a doua. (catavencu.ro)
• That woman, who became known as the Widow of Windsor after the death of her husband, Prince Albert, in 1861, is nowhere to be seen in “The Young Victoria,” a frivolously entertaining film, with Emily Blunt, about the young monarch. There’s something about a queen that inspires filmmakers (audiences too), who enjoy pulling the curtain away from these most private lives and taking peeks under the royal robes. Because this queen spent so much of her life draped in black and gloom, her younger self would seem particularly ripe material. (newyorktimes.com)
• “The Young Victoria” traces its heroine’s early years by embracing a radical concept: It sticks close to historical fact, and thereby presents the choices faced by a naive young queen not as a confectionary costume melodrama but as the nuanced political passion play it well may have been. The Young Victoria has a subtler flow than you might expect, and at times it’s calmer than you may like. This is no gilded princess fantasy — it’s the story of a budding ruler who learns to control her surroundings, and Blunt makes that journey at once authentic and relevant. Victoria, a leader who changed the world, becomes any young woman brave enough to seize her moment. (ew.com)