Cum iartă Dumnezeu? Simplu. Nelimitat. Condiția: să îți ceri iertare cu CREDINȚĂ.

Mulți spun că dacă îți ceri Iertare, Dumnezeu iartă. Și e adevarat, problema apare nu la Dumnezeu ci la mine.

De multe ori ne cerem iertare la Dumnezeu din obișnuință, știm ca așa trebuie, să ne cerem iertare, dar o facem de atâtea ori încât nici noi nu mai știm dacă Domnul ne mai iartă. Și de multe ori ajungem să ducem în spate poverile unor păcate de mult iertate și uitate de Domnul.

Asta o zic din proprie experiență. Au fost ani în care am purtat povara unor păcate iertate deja de Domnul. Și nu înțelegeam de ce eu nu pot sa scap de vină. Îmi cerusem iertare , regretam ce am facut și totusi nu era moment să nu îmi aduc aminte de această povară. Dupa ani de zile, am început să vorbesc cu un prieten despre problema aceasta, deoarece nu mă mai simțeam în stare să fac nimic și pe deasupra mă consideram un ipocrit fiindcă sfătuiam pe alții, cântam în trupa de închinare, predicam și chiar mai mult, îi ajutam pe unii să scape de vinovația pacatelor lor, încurajandu-i să meargă mai departe, și totuși nu înțelegeam Eu, de ce nu pot să scap. Pentru mine era așa simplu ca teorie; iți ceri iertare Domnului și Domnul promite că iartă dacă ne pare rău. Problema nu era la Domnul, problema era la mine. Eu nu puteam să las vina și nu înțelegeam la ce bun atunci ce este scris, dacă o viață întreagă o sa car greutatea asta după mine.

La un moment dat am realizat că, de fapt, eu nu cred în harul nelimitat al lui Cristos, că prin atitudinea mea jigneam jertfa lui Cristos și în acel moment am luat decizia să cred că orice păcat din viața mea iertat de Domnul, trebuia și eu să-l dau uitării, să mă iert pe mine însumi și să merg în harul lui care este nelimitat. Dacă ani de zile am dus în spate această vină, în mai puțin de o secundă am simțit că sunt eliberat de ea. Am realizat ce mult s-a folosit diavolul de vina aceasta, în a mă opri a face, a lucra mai mult, în a mă scăpa de vină, de tristețe, de apăsare, m-a folosit ca pe o marionetă. Eu eram curat înaintea lui Dumnezeu, dar diavolul mă făcea să mă simt murdar și rau, mă convingea să mă cred ipocrit când încercam să ajut pe alții, neputincios în a înfăptui lucruri care i-ar fi putut ajuta pe cei în nevoie. De asemenea, s-a folosit și de felul în care mă vedeam ca om, deoarece nu mă simțeam în stare nici măcar să mai vin la Domnul cu anumite probleme, diavolul mințindu-mă mereu și spunându-mi că oricum nu mai are rost, că Dumnezeu e sătul de oameni prefăcuți.

Ce vreau să înțeleagă fiecare e că iertarea lui Dumnezeu este completă, ea nu trebuie să nască o îndoială de genul: “Oare m-a iertat sau nu Domnul?”, fiindca Dumnezeu rămâne consecvent în ceea ce rostește. Și despre cum iartă Dumnezeu este scris peste tot în Biblie. Este așa ușor parcă în teorie lucrul acesta și așa de greu în practică. Dar dacă zicem că suntem credincioși, că noi credem că jertfa lui Isus este valabilă, trebuie să facem pasul acesta al credinței, să ne iertam și noi și să mergem mai departe, mai plini de bucuria faptului că, deși nu putem face nimic, El face totul în noi. Când o să realizam asta, cred că atunci vom fi devenit creștini maturi. În El toate lucrurile sunt posibile și realizabile, în El putem fi fără pată, curați, sfinți înaintea lui Dumnezeu. Cu puterea noastra proprie eșuăm lamentabil, fiindcă firea noastră pământească coruptă și diavolul se luptă să nu vedem eliberarea lui Dumnezeu.

Diavolul ne vrea ai lui cu orice preț și va face tot ce îi este în putință să aibă puțin câte puțin din voința noastră și știe cum să ne răpună. Dar dacă aplicăm principiile și promisiunile lui Dumnezeu în viața noastră nu doar formal, ci cu credință, din inimă, atunci vom avea atât sănătate spirituală cât și morală. Și acest adevăr de fapt ne eliberează de sub puterea legii (a vinovăției, a morții).

Sami